oamenii Bacăului
Gheorghe BALINT
- Regizor, scenograf, dramaturg.
- „Domnul Gheorghe Balint, a fost asistent de regie artistica si scenografie pe toata perioada repetitiilor cu HAMLET, la Teatrul Bulandra. Prezenta sa, a fost una activa, luānd parte la multe discutii despre solutiile regizorale si scenografice. Avānd, sunt sigur, pareri bine īntemeiate le-a exprimat cu tact si delicatete.“
- Liviu CIULEI, regizor
- „Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”, conlucrează admirabil cu textul, potenţându-i stranietatea, poezia indicibilă.. Regizorul “operează” mai mult prin elemente de sugestie, de atmosferă, rezultatul fiind un spectacol elegant croit, “aerisit”, cu o muzicalitate aparte. E chiar un concert de cameră excelent instrumentată această “Frumoasă călătorie…”.Veţi simţi gustul nostalgiei, al candorii, al paradisului pierdut al copilăriei, mirosul proaspăt de mere, din livezile de odinioară, şi apoi vă veţi infiora de atingerea fierbinte şi de gheaţă deopotrivă, a aripei unei mari, visate, devastatoare iubiri… Muzica şi finalul deschis al piesei, extrem de plastic rezolvat în scenă de regizor, te urmăresc multă vreme…“
- Carmen MIHALACHE, critic de teatru - Revista Ateneu
- Actorii despre regizor ...
- „Regizorului Gheorghe Balint este un artist mereu în căutare de noutăţi despre teatrul modern, contemporan. I-am fost interpret în multe spectacole – de la începuturile sale ca regizor – şi i-am urmărit cu plăcere şi interes evoluţia profesională care merită a fi apreciată mai ales pentru succesele pe care le obţine de la o premieră la alta. Cu actorii lucrează cu răbdare, cu tact, cedând uneori la recomandăriledar numai după ce-şi epuizează propriile argumente. În cei 46 de ani de activitate artistică am lucrat cu mulţi şi mari regizori. Printre cei de care sunt mândru că am lucrat este şi “tânărul” regizor Gheorghe Balint, ajuns la maturitate artistică, căruia îi prevăd un viitor strălucit în cariera artistică.“
- Stelian PREDA, actor
- „La Gheorghe Balint am remarcat calmul şi răbdarea în lucrul cu actorii, chiar şi cu cei mai dificili dintre ei. Regizorul G. Balint are o delicateţe în conlucrarea cu actorul, nerespingând niciodată propunerile el caută prin argumente amiabile şi profesioniste să se ajungă la un consens al actului creator al interpretării.“
- Nicolae ROŞIORU, actor
începutul paginii
Ion CHIRIAC
- vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bacău, în perioada 2000-2004
- Aici noi construim o lume!
- Dacă vrei să înţelegi România, nu o poţi face fără să cunoşti Bacăul. Dacă treci prin România fără să vezi Bacăul, e ca şi cum ai fi trecut prin viaţă fără să fii atent la miracole. Bacăul e un oraş în mişcare, viu, surprinzător şi fascinant. Oamenii lui îl fac să fie aşa, oamenii lui îl modernizează cu fiecare an care trece. Băcăuanii, ambiţioşi, talentaţi şi inteligenţi, fac din oraşul lor o dovadă vie a spiritului românesc de excepţie.
- Statuile, arterele, companiile, evenimentele culturale, lumea afacerilor, viaţa de zi cu zi, sărbătorile credinţei, tradiţiile, oamenii de excepţie şi toţi ceilalţi băcăuani fac din acest oraş un adevărat miracol.
- Nu poţi să nu te îndrăgosteşti de Bacău. Nu poţi să uiţi Bacăul. Nu poţi să nu-l bagi în seamă. Voievozi, generali, oameni de artă, scriitori, inventatori, oameni politici, jurnalişti, oameni de afaceri, medici de renume fac din Bacău un oraş al virtuţii, al înaltelor valori, un oraş al creativităţii şi al bunului gust. Bacăul are oameni frumoşi şi studenţi merituoşi care străbat meridianele planetei ducând cu ei mândria oraşului. Bacăul e un creuzet al creativităţii şi un izvor de talente care alimentează întreaga ţară şi, mai nou, Europa.
- Viaţa comercială, cultura, viaţa politică, industriile, arhitectura şi educaţia sunt axele mari care susţin Bacăul pe un trend ascendent. Viaţa comunitară este însufleţită de oameni cu har şi ambiţioşi.
- Băcăuani transmit lumii întregi, prin tot ceea ce fac, un mesaj în care valoarea, dragostea şi excelenţa sunt cuvintele cheie. E un mesaj pornit din inimă. E un mesaj care spune, simplu dar convingător: aici noi construim o lume!
- începutul paginii
- EXERCIŢII DE ECHILIBRU
de Val Mănescu
Lui OVIDIU GENARU
- Ce-i cu lumina asta orbitoare, ce-i cu soarele ăsta agăţat printre crengile goale ca o bijuterie a soartei, ce-i cu ţipătul ăsta de primăvară sărit de pe fix, în luna noiembrie 2004 ?
- Te băteai cu pumnul în piept şi spuneai tuturor că ţie nu ţi se poate întîmpla, că la tine nu va veni, că uite, Valule, cîtă vigoare, ce sănătate de fier, cu ce elasticitate exersez aşteptarea, cîtă vioiciune în abstractul cuvîntului dragoste, uitaţi-vă, fraţilor, cum stau juma’ de oră în cap fără să simt nevoia, cum golesc păhărele şi cum fumez din pură imaginaţie chiar aici, în camera de oaspeţi unde, în mod normal, nu-i permis decît să trăieşti. Toţi te invidiau pentru zîmbetul victorios pe care abia-l puteai ascunde sub mustaţa ironică, pentru frazele deştepte despre femei şi politică, despre depoul de locomotive, despre cărţi şi prietenie, despre fluxul şi refluxul sînilor, despre viaţă şi vis. Toţi voiau să fie ca tine, Ovidiu, toţi voiau să-ţi respire aerul, să bea ce bei tu, să mănînce cum mănînci tu, să vorbească, să meargă, să rîdă ca tine. Ti-ar fi făcut pantofii, ţi-ar fi adus cafeaua la pat, ar fi stat în locul tău la coadă la lapte, şi-ar fi cedat cartela de pîine, ţi-ar fi oferit raţia lor de matrafox, casa lui Bacovia, titlul de cetăţean al planetei Venus, doar-doar se vor fi molipsit şi ei de firescul cu care aruncai metafora pînă departe, pînă dincolo de marginea destinului lor de-atunci.
- Dar tu, ca un erou absolut care de nimeni şi de nimic nu are nevoie, ca un tînăr poet înfăşurat în manta-i cu irizări de mistere, cu masca ta veneţiană de galant cavaler, le tot refuzai ofertele politicoase, ascunzîndu-ţi cu abilitate zilele sterpe de tristeţe şi singurătate. Asta te făcea şi mai greu de cuprins în canoane.
- În schimb, îi invitai delicat la ospăţul tău de imagini, să hărţuiască petală cu petală floarea de cîmp, să iubească starea florală, apropierea savantă a hazului de necaz, să se bucure şi ei, sărmanii, că ai găsit frumosul, ucigătorul număr de telefon al consoanei a treia pe jos, printre frunzele lui noiembrie. Şi ei, adică noi, se chiar bucurau.
- Nu erau fericiţi, cine era fericit? Dar se bucurau că măcar unul de-ai lor era un luptător care nu se temea să ajungă în partea cealaltă.
- Iar tu, bătrîne, te prefăceai fericit pentru noi, îţi răsfoiai manuscrisele, te îndrăgosteai de tot ce era viu, trăiai viaţa asta, fantezia asta, cu fervoarea cu care alţii mureau în mahalalele lor spirituale confort trei.
- Pe toţi şi pe toate ne intrigau interioarele tale, cînd simple, după cum erau vremurile, cînd somptuoase, tapisate cu brocarturi şi arome fără asemuire, toate cu ferestre deschise larg spre alte ferestre deschise spre alte ferestre, şi tot aşa.
- Nu ştiam nici unde să te mai căutăm ca să te invităm la noi în cameră, în atelier să ne spui cît de frumoşi şi de talentaţi suntem. Ca să ne arăţi cum ard pepite de spirit, ici colo, în întuneric, printre ferigi. Ba te ascundeai între coperţile vreunui roman prin vitrinele librăriei centrale, ba te zăream suspendat într-un exerciţiu de forţă şi de echilibru interzis pe sîrma cortinei din teatrul municipal, ba în grădina din spatele casei poetului Bacovia încrustînd zi şi noapte pe dovleci de trei metri comparaţii pentru frumoasele fiice ale familiei Stephenson, ba erai, pur şi simplu, plecat la vreun duel cu îndoiala, cu spaima, cu supărarea. Ne-ntrebam lamentîndu-ne şi noi cu îngrijorare ce-o să rămînă din cartea de dragoste, după cenzură. Ne prefăceam că nu ştim ce privilegiu devenise cenzura, cît de puternic trebuia să fii ca primeşti să-ţi fie amputate semnele, atunci cînd, printre arme şi muniţii, amprentele maşinilor de scris erau gata să sară la bătaie împotriva tăcerii, a urii şi a suspiciunii. Poate mîine. Poate poimîine.
- Mîndri mai eram de complicitatea care ne lega fiindcă îndrăzneam să gîndim că fericirea n-ar trebui să fie un lux, că trece tinereţea prin noi, strălucitoare ca un tren de mare viteză, şi pentru că, aidoma ţie, nu călătorisem la Paris. În schimb, nici la Viena nu fusesem. Şi mai eram şi condamnaţi să purtăm şapcă.
- Totul a ţinut o clipă. O viaţă. Şi nici acum nu ne-ai lămurit ce-i cu lumina asta orbitoare, ce-i cu soarele ăsta agăţat printre crengile goale ca o bijuterie a soartei, ce-i cu ţipătul ăsta de primăvară sărit de pe fix, în luna noiembrie 2004 ?
- începutul paginii
- - 1970-1974 Facultatea de Istorie-Filozofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi;
- 1979-1984 Cursuri de perfecţionare în monumente istorice, fiind singurul din România ce posedă ambele certificate de absolvire a cursurilor ce conferă Atestat de Specialist în Monumente Istorice;
- - În 1975 când existau 11 monumente istorice în judeţul Bacău, a investigat, cercetat şi înscris în „Lista Monumentelor Istorice”, 60 de obiective de patrimoniu cultural naţional;
- Înainte de 1989 prin intervenţii personale, a reuşit să salveze de la distrugere 38 de monumente istorice, altele 57 fiind conservate şi 24 reconstituite;
- Redactor la revistele „Fântana Blanduziei”, „Viaţa băcăuană”, „Poliţia în alertă”;
- Colaborator permanent al televiziunii naţionale - Canalul România 1 si TVR Iaşi, având şi calitatea, în ultimul caz, de consilier ştiintific.
- COLABORĂRI LA ZIARE ŞI REVISTE LITERARE
- - peste 5000 de articole publicate în reviste şi ziare locale şi naţionale:
- A realizat filmul de scurt metraj „Monumentele judeţului Bacău” (1995)
- În anii 1994 si 1996, „Top-Class” l-a declarat ca fiind cel mai bun documentarist de istorie
- În 2004, a înfiinţat Cenaclul literar „Grigore Grandea”;
- CĂRŢI PUBLICATE
- - 1985, coautor la volumul „Monumente de luptă şi de jertfă”;
- 1994, coautor „Istoria aşezărilor băcăuane”;
- 2001 - „Istoria comorilor din Bacău”;
„Jafuri si crime din istoria Bacă-ului”;
- 2002 - „Istorisiri ciudate”; „Prima solie de pace a României întregite”; „Haiduci vestiţi şi faptele lor”;
- 2003 - „Iubiri vestite”;
- 2004 -„Pe urmele lui Ştefan Cel Mare în Bucovina şi în Ţara Moldovei”
- 2005 -coautor „Monografia municipiului Bacău”; „Istoria pe placul tuturor”; „Tradiţii şi datini la Bacău”.
- 2006 - „Povestea lul Gavril Buzatu-ultimul călău din Moldova”; „Eroii băcăuani pe fronturile libertăţii şi independenţei”; „Istoria Vămii din Bacău”.
- începutul paginii
