Orasul meu - Bacau | Portal de informaţii

S-a născut la Bacău, la 21 iulie 1821 şi a decedat la Mirceşti la 22 august 1890.
Revoluţionarul, patriotul, unionistul, glorificatorul ostaşilor independenţei naţionale, numit de Eminescu, în poemul Epigonii „Acel rege al poeziei, veşnic tânăr şi ferice / Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice” – „Veselul Alecsandri”, a avut numeroase şi strânse legături cu oraşul natal. Casa în care s-a născut poetul a fost una specifică Bacăului anului 1821. În 1850, Costache Radu scria despre aceasta că „este în proastă stare”.

Cel mai probabil, asemenea casă era pe terenul pe care a fost construită Casa de cultură, căreia i s-a atribuit numele „bardului de la Mirceşti”.
Numele şi faptele lui V. Alecsandri sunt strâns legate de o serie de evenimente, de mare importanţă naţională, care s-au petrecut în condiţiile unei perfecte colaborări cu oamenii Bacăului.
Alecsandri s-a dedicat şi teatrului prin care a militat pentru succesul „acestei mari Idei, Unirea”. El însuşi a scris „...am încercat să fac din scena română un auxiliar puternic pentru succesul luptei noastre”. Şi astăzi se bucură de aprecieri frumoase operele Despot Vodă, Sânziana şi Pepelea, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Chiriţa în Iaşi, ca şi poeziile sale.
Locuitorii Bacăului au fost sprijinitorii activi ai lui Alecsandri, iar după detronarea lui Cuza, aceştia l-au susţinut şi votat pentru Divanul ad-hoc al Moldovei, unde a fost deputat, apreciindu-l ca pe unul dintre oamenii demni de increderea lor.
Opera şi activitatea lui Vasile Alecsandri au exercitat o mare influenţă asupra întregului popor român. Contemporanii i-au admirat creaţiile literare şi succese politice, iar urmaşii îi păstrează o caldă şi vie amintire.
începutul paginii

George BACOVIA
Poet, prozator, publicist, redactor al primei serii a „Ateneului”. Licenţiat in drept.

S-a născut la Bacău, la 4/17 septembrie 1881 (numele la naştere: Gheorghe Vasiliu) şi a decedat la Bucureşti la 22 mai 1957.
„Am venit bătrân şi trist pe acest pământ ca să văd Luceafărul de la Bacău...” (Divagări utile, 1956)
„M-am născut în oraşul Bacău, unde, exceptând anii de studiu universitare, am trăit mai tot timpul. Nu ţin minte să fi avut intenţia de a mă stabili în alt oraş şi mai ales în capitală. Aici m-am simţit la mine acasă.”

„A doua personalitate băcăuană după Alecsandri, dacă nu mai importantă, dar, în orice caz, mai valoroasă.” (M. Mircu)
Debutează cu poezia „Şi toate” (semnată V. George) în „Literatorul” lui Al. Macedonski în 1899; debut editorial în 1916, cu volumul „Plumb”.
Colaborează la aproape 60 de reviste şi ziare ale timpului.
începutul paginii

Mircea CANCICOV
Jurist şi om politic.
Născut în 1884 în oraşul Bacău.
Absolvent al Liceului „Principele Ferdinand”, şef de promoţie. Absolvent al Facultăţii de Drept, Universitatea Bucureşti în anul 1905.
Avocat – Magistrat, funcţionează la Baroul Bacău şi în calitate de Preşedinte al Baroului de Avocaţi. Susţine pledoarii model. S-a căsătorit cu scriitoarea Georgeta Jurgea din Poieni, comuna Parincea. Este consilier municipal, deputat liberal în Parlamentul României, ministru de Finanţe şi al Economiei Naţionale în perioada interbelică, fapt ce îi permite să susţină multiple acţiuni de modernizare a oraşului Bacău, între acestea fiind „Parcul Cancicov” din centrul oraşului, clădirea Administraţiei Financiare, azi Poşta Centrală şi clădirea Asigurărilor Sociale, azi Casa de Asigurări de Sănătate (Policlinica veche).
Contribuie la organizarea Cartierului CFR din Bacău, sprijină organizarea Şcolii Normale de Învăţători şi a Liceului de Fete, azi Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Bacău.
Arestat după 1944, Mircea Cancicov a fost condamnat la 20 de ani de închisoare şi a murit în 1959 în Penitenciarul Sărat.
începutul paginii

Costache ROSETY
Om politic, fruntaş al luptei pentru Unirea Moldovei cu Ţara Românească, proprietar al moşiei Tescani, primul boier eliberator al ţăranilor iobagi din Moldova, care a realizat împroprietărirea acestora, în septembrie 1848. S-a născut în anul 1814, ca fiu al lui Dumitru Rosety şi al Smarandei Rosety.
Activitatea publică a început-o în urbea Bacău, la Tribunalul ţinutului Bacău. La vârsta de 31 de ani, în 1845, a ocupat funcţia de preşedinte al singurei instanţe de judecată care a funcţionat în acest ţinut. Activitatea la această instituţie i-a oferit posibilitatea să cunoască viaţa deosebit de grea a ţăranilor moldoveni, lipsiţi de posibilităţi materiale şi însetaţi de dreptate.
În toamna anului 1848, C. Rosety a organizat prima şcoală sătească din această parte a Moldovei.
După organizarea Societăţii unioniştilor la 25 mai/6 iunie 1856, proprietarul Tescanilor se implică cu toată hotărârea pentru înfăptuirea actului Unirii Moldovei cu Ţara Românească din 1859. El a iniţiat şi, probabil, a şi scris „Actul de adeziune” la 8/20 iunie 1856, prin care băcăuanii s-au pronunţat, cei dintâi din toată Moldova, pentru Unire, în care stă scris: „toţi ne-am hotărât din suflet pentru Unirea Principatelor şi iarăşi pentru Unirea Principatelor”.
începutul paginii

oamenii Bacăului