Oraşul meu Bacău - Ştiri
noutăţi despre Bacău

Serviciul Teritorial Anticorupţie Bacău

PROGRAMUL DE LUCRU CU PUBLICUL:

LUNI - VINERI : 9.00-15.00
la sediul Poliţiei Municipiului Bacău
str. Spiru Haret 2-4
Tel./Fax.: 0234/20.26.11
0234/20.26.12

Planeta a făcut o pasiune pentru Harry Potter. Carţile cu acelaşi nume au declanşat isterii de vânzări, filmele au ajuns la recorduri de vizionare. De ce toată suflarea, de la copiii care abia silabisesc şi până la adulţii doritori de evadare în lumi virtuale, insistă să parcurgă treptele poveştii, într-o benefică uluire? Cum a ajuns o societate – care tindea să nu mai deschidă o carte – să revină fulminant la tehnica întoarcerii paginilor, numai de dragul unui copilaş înzestrat cu forţe supranaturale? Care este secretul acestui succes?…

Răspunsul stă, probabil, în subconştientul nostru, uneori chiar în sfera conştientă. Dintotdeauna ne-am dorit să avem puteri pe care semenii noştri nu le au. Să depăşim restricţiile speciei umane şi să avem acces la o forţă nouă, la o cunoaştere deplină – la propriu şi la figurat. De câte ori, după ce am văzut un desen animat, n-am suspinat de frustrarea că nu putem avea şi noi capacităţile eroului în cauză? De câte ori n-am fi vrut sa înfăptuim un miracol?

Chiar din zorii copilăriei ne lovim de limitele umane. Am vrea să aflăm ce e dincolo de uşile închise, cum e să zbori de colo-colo, ce pălăvrăgesc animalele… E o lume cu care convieţuim fără să o cunoaştem. Condiţia de om ne impune o distanţă faţă de anumite taine.

Nu numai în copilărie batem câmpii, imaginându-ne şi dorindu-ne puteri magice, asemeni micului Harry Potter. Şi adulţii serioşi – ba chiar am putea spune că mai ales adulţii “serioşi” – ar da orice să poată aşeza lumea după toanele lor.

Un spirit justiţiar face ca de fiecare dată când ne scoate cineva din sărite, gândul nostru să aibă funcţie reparatorie, să pedepsească, să ne răzbune. Dacă vânzătoarea s-a purtat urât, vrem să-i cadă un raft în cap. Dacă poliţistul ne-a amendat, tare ne-am dori să treacă un bolid pe lângă el şi să-l stropească din vârful ghetelor până pe vârful nasului arogant. Dacă un vecin de bloc ne-a făcut scandal, îi urăm în gând să rămână blocat în lift. Ne dorim imposibilul şi realizăm ce bine ar fi să ne putem plăti fiecare poliţă pe loc, fără să mai pierdem timpul cu explicaţii.

Nu numai spiritul justiţiar ne mână către dorinţa de a avea puteri magice. Mai e şi partea de divertisment personal, de instinct hrănit de exterior. Dacă trece pe stradă o femeie superbă, un bărbat ar face oricând o vrajă pentru ca ei să-i dispară brusc hainele. ..Dacă un bărbat sexy traversează prin faţa unei femei, ea îl palpează cu privirea care ar scotoci şi dincolo de graniţa blugilor, dacă ar putea…Privirea noastră ar vrea să treacă dincolo de pereţii sălilor de duş, dincolo de barajul nasturilor, dincolo de draperiile care cenzurează imagini ispititoare.

Am vrea permanent să ştim mai mult, să avem acces la trăiri superioare celor care ne-au fost oferite prin legile firii. Harry Potter ne va fascina întotdeauna, pentru că el e simbolul celor mai mistuitoare aspiraţii umane – acelea de a avea acces la miracole, la forţe magice. Harry Potter e întruchiparea miraculoasă a tuturor viselor noastre.

Noi, românii, avem un temperament vulcanic, care ne face să reacţionăm, mai mult decât să acţionăm. Să fim mai mult impulsivi şi vorbăreţi decât responsabili şi implicaţi, pentru ca – la extrema cealaltă – să ne cuprindă pasivitatea şi deprimarea. Suntem fiinţe ale extremelor, iar această trăsătură ne face creativi, invenitivi, inteligenţi, inspiraţi, iubitori, când ne merge bine şi ne simţim fericiţi. Dacă lucrurile nu stau chiar roz, ne cuprinde deprimarea şi toate calităţile menţionate se duc către polul opus. Cum ne-au arătat marile evenimente sociale, manifestăm un extraordinar spirit de comunicare în situaţii de bucurie extremă sau de durere extremă. Ne bucurăm până la epuizare şi ne îndurerăm cu aceeaşi intensitate, pentru ca, în viaţa de zi cu zi, să ne simţim dezorientaţi, stresaţi, incapabili să facem faţă rutinei.

Cum zice pragmaticul, să mături strada şi podeaua casei la vreme ar fi doar o chestiune de rutină, o acţiune oarecare, suficient de responsabilă, dacă te gândeşti la faptul că o stradă curată înseamnă şi-o minte curată. O casă măturată la vreme înseamnă şi-un suflet echilibrat. Cum românul nu găseşte nici un exces de bucurie, nici unul de suferinţă în măturatul străzii sau în reparaţia gropilor, el se zbate de vreo 18 ani să realizeze aceste măreţe acţiuni banale! Exerciţiul comuniunii în situaţii de rutină pare a avea un conţinut instabil şi ineficient, ceea ce face ca organizarea grupurilor să devină cel puţin la fel de dificil de realizat ca şi medicamentele de luptă împotriva cancerului. Parcă am vrea să ne adunăm pentru bucurii măreţe sau pentru suferinţe măreţe, pentru a le ignora sau a le trata cu indulgenţă pe cele simple, adică nevoile noastre fundamentale.

Orgoliul, ambiţia, furia, impulsivitatea şi agresivitatea ne mai cară în spinările lor de mult apuse şi ne duc mereu către extreme. În capetele noastre se nasc prea multe dorinţe, pe când în realitatea vieţii noastre nu se împlinesc micile nevoi. Încă scuipăm peste geamul maşinii, ignorând batista. Şi, încă sărim peste gunoiul din faţa porţii, ignorînd mătura. Dar ne fâţâim pe străzile pline de gropi şi de resturi menajere cu maşini luxoase şi visăm în bloc să dăm lovitura la loterie!

De aproape 18 ani nu s-a născut un grup de voluntari, de exemplu, care să iasă în timpul liber să măture bulevardul, cum nici cei plătiţi s-o facă nu se dau în vânt cu o asemenea activitate plicticoasă. Acestea sunt semne mărunte ale unui dezechilibru la nivelul comuniunii în rutină, care va face ca oamenii din viitor să se împrietenească la cataramă cu televizorul, cu patrupedele ori cu obiectele neînsufleţite. Încă de acum oamenilor le este frică de oameni mai mult decât de urs sau de cutremur. Până şi banalele şedinţe ale locatarilor au devenit teren de război aşa încât nu ne rămâne decât să ne întoarcem la bucuria de a ne mai spune cu toată inima „bună ziua” şi, din când în când, să ne adunăm şi la măturatul străzii ca la cafeaua de dimineaţă.