CU NODU-N GÎT
Am primit pe mail remember-ul de mai jos. Nu-i de weekend, că e al naibii de trist. Mai ales după remanierea de ieri.
Romanii
Au fãcut pod peste Dunãre în 105 şi au ocupat Dacia în 106. Au pornit spre nord fãcând drum imperial, drum de piatrã. Între 6 şi 10 metri lãţime, patru straturi adâncime, 90 cm, straturi de bolovani legaţi cu mortar, piatrã spartã mãrunt, pietriş sau nisip cu grãunte mare, apoi pavimentul, lespezi şlefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc, brâuri care sã ţinã drumul strâns, rigole ca sã se scurgã apa. Inginerii prospectau terenul în faţã. Ştiau morfogeodezie şi respectau principiile. La numai douã zile de mers, în spatele lor venea drumul. În 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum, Zalãu. 450 km. În doi ani. Apoi au fãcut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfã sau vicinale. Dar şi drumuri private. În total, în Dacia au fãcut peste 4.300 de kilometri de drumuri şi 25 de poduri în primii ani de ocupaţie…. Ei au stat aici 160 de ani. Nouã ne-au mai trebuit 1.600 de ani sã facem încã pe atât. Nemţii
6.800 de kilometri s-au fãcut în timpul lui Carol I, în mai puţin de 15 ani. În Transilvania, toate mãsurãtorile topo şi hãrţile s-au fãcut în timpul ocupaţiei habsburgice. Topograful Dorin Ursuţ le-a studiat şi a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare datã, la fiecare verificare, cotele din hãrţile tocmite de austrieci au ieşit la fix! Românii
Trei ani au lucrat la 5,6 km de drum care ocoleşte Gherla. În 14 august, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali şi primarul Gherlei tãiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile dupã, drumul s-a prãbuşit. A alunecat terenul. Şi acum se lucreazã la el, iar firma care l-a fãcut se obligã sã plãteascã refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligã şi ei sã-i mai taie o datã panglica, pe 1 Decembrie. Pânã atunci avem timp sã vã spunem şi povestea incredibilã a acestui rateu tipic românesc. Şi încã ceva. Cam cât suntem de diletanţi în comparaţie cu romanii care ne-au fãcut drumurile când au cucerit Dacia. Le-au fãcut atunci şi au rezistat 2.000 de ani. Pânã când au venit buldozerele lui Berceanu.
Alo, fraţilor, cad stele şi voi dormiţi!!!
În noaptea asta, dacă n-aveţi somn şi e senin, între orele 2 şi 5, luaţi-vă iubita şi ieşiţi la o plimbare. În grădină, în parc, pe cîmp, undeva unde nu bat neoanele. Meteorii din Perseide au activitate, adică violează pînă la dispariţie atmosfera terestră. Cam unul pe minut, afirmă Societatea Română de Meteori, de care mai aş paria că n-aţi auzit. Stelele cad cu 59 de Km pe secundă, dar pot fi pozate, căci urma lor persistă de la o secundă, pînă la două minute. În contact cu atmosfera, iau foc şi ard, mai repede ca iubirea … mai mult pe varanus
Am dat cu ochii la Săuceşti, cu ocazia vizitei de lucru a preşedintelui pe şantierele patriei, de primarele de Piatra Neamţ, renumitul Pinalti.
Băse a remarcat că nu-i bronzat, a făcut glumiţa cu parlamentarii care se bronzează de ăia 25 la sută tăiaţi din salar şi s-a hăhăit niţel, stîrnind zîmbetele sepepiştilor.
Io mi-am amintit din Caragiale: CRĂCĂNEL
(plângând)
Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…
- Pământul ar putea resimţi zilele acestea efectele unei explozii solare de proporţii.
- Caracatiţa Paul care ghiceşte futurul s-a apucat de spoturi publicitare.
- Drew Barrymore a făcut sex prin telefon şi i-a plăcut.
- Deştepţii de bulgari au descoperit osemintele lui Sfîntul Ion.
- Băsescu îl manipulează (şi) pe Năstase cu flacăra violet.
- Germania este invadată de mistreţi radioactivi.
- Lui Lucian îi place să ciupească şi să tragă fetele de sutien. E o fire jucăuşă.
- Un vasluian şi-a scos dinţii cu flexul.
- Peste un milion de bucureşteni ar putea rămâne în orice moment fără curent electric.
- Preşedintele României s-a rănit cu un beţigaş în ureche în timp ce vorbea la telefon … mai mult pe varanus
S-a re-lansat o carte după care-ţi lasă gura apă: Dictatura Gastronomică. E o ediţie îngrijită şi prefaţată de ziarista Simona Lazăr şi cuprinde 1501 de feluri de mîncare povestite de Constantin Bacalbaşa în 1935. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar povestea, nu. “E o carte despre cea mai perfidă dintre dictaturi şi, totuşi, singura care - bine dozată - ne poate induce stări de rafinată plăcere…” - afirmă Simona … mai mult pe varanus
S-a tot vorbit.
Inteligenţi de pe tot mapamondul şi-au dat cu părerea.
Iaca m-am trezit şi eu.
Ce m-a apucat? Să explic. Josef Kappl, basistul legendarei Phoenix, mi-a trimis, de-acolo, de unde e, din Germania, povestea vieţii lui de artist pentru un portret în InfoCREDIDAM. Am citit viaţa lui şi, în cele cîteva minute, mi-am retrăit viaţa mea. Excesivă, candidă, dură, romantică, sensibilă, violentă, CANTOFABULA mea.
Mulţumesc, Joshka!
Începuturi:
După ce luasem examenul de admitere la liceu, părinţii vroiau să-mi răsplătească reuşita cu un acordeon nou mai mare şi mai bun decât cel vechi. Însă exact în acelaşi timp auzisem la Radio Europa Liberă, pe care o ascultam cu toţii, (pe şest bine-nţeles), ceva care m-a fascinat în aşa hal încât am renunţat la acordeon preferînd o chitară. Este vorba de formaţia The Beatles cu piesa “I wanna hold your hand”. Această piesă constituie prima mare cotitură din cariera mea muzicală. Din acel moment mi-a fost clar ce am de făcut. Chitara Turist, cu amplificator de un Watt care se putea agăţa pe umăr, am transformat-o imediat în chitară bas, cu posibilităţile modeste de-atunci, bine-nţeles.
Începuturi la PHOENIX
În 1969, după plecarea lui Mony Bordeianu în SUA, s-au făcut câteva încercări de a ţine trupa Phoenix în viaţă, care s-au dovedit zadarnice. În toamna anului 1970 Phoenixul … mai mult pe varanus
A crescut o generaţie nouă şi nici nu mi-am dat seama.
I-am văzut îmbrăcaţi aiurea, le-am zis manelişti, cocălari, pitzipoance, drogaţi, emoişti, şi i-am lăsat în plata lor. Vai de capul lor, mi-am zis, vai de ţărişoara asta cînd o ajunge pe mîna lor. Mulţi mi-au dat dreptate.
Am uitat că, la vremea mea, am purtat plete, perciuni, evazaţi, fetele minijup, tocuri, unghii lungi şi roşii. Cîntam la chitări prin parcuri şi ne zdruncinam în rockuri şi spuneam poezii. Vai de capul lor, vai de tărişoara asta cînd o ajunge pe mîna lor, spuneau cei care aveau acum treizeci de ani vîrsta pe care-o avem noi acum.
S-a schimbat ceva? În reacţii, nimic. În esenţă, enorm.
Lumea a luat-o razna într-un sens pe care generaţia mea îl condamnă. Lumea a înebunit. Ce-o să ne facem peste zece ani, cînd ameţiţii ăştia care trăiesc numai pentru distracţie, vor pune mîna pe putere? … mai mult pe varanus
Ne este cunoscută pasiunea lui Dimitrie pentru poezie.
Auzind că dl. Iohannis e plecat în străinătate şi aflînd unde anume,lui Dimitrie îi veniră pe neaşteptate în gînd următoarele stihuri:
Iohannis, Iohannis
A plecat pîn-la Paris.
În zadar se chinui Dimitrie (al cărui talent de poet putea fi dovedit cu cele trei diplome de creaţie la Cîntarea României obţinute în anii 70) să mai adauge măcar două versuri ca să-i iasă o strofă.
Nici un cuvînt din puţina lui germană (fraulein, ich liebedich, zusamen, oberlicht, spielen und katze) nu rima cu “belea”.
În această situaţie, să recunoaştem, ambarasantă, Dimitrie mai-mai să se-apuce de înjurat. Dar e postul Crăciunului şi-i păcat. Găsi de cuviinţă că-i mai bine s-o cheme pe doamna Catrina, poate-l poate ajuta. Doamna Catrina tocmai pritocea varza din butoiul albastru din balcon şi era destul de nervoasă, deoarece vărsase moare pe jos şi-i îngheţaseră şi mîinile.
- Uite ce-i - spuse Dimitrie … mai mult pe varanus
Dimitrie făcuse şcoală bună, cu profesori de temut care, deşi mai altoiau elevii, le băgau în cap tot ce le era necesar în viaţă. Era, aşadar, educat în epoca de tristă amintire, cînd problema era să te scremi să devii un om multilateral dezvoltat. Adică, dacă trebuia să fii rotit de pe funcţia de strungar pe funcţia de primar, să fii capabil să te descurci. Cum ar veni, să ai cultură generală. În această perspectivă, care s-a dovedit un simplu vis, Dimitrie, încă de mic, citise de tot ce-i picase în mînă. Ba, mai mult, şterpelise o grămadă de cărţi de la biblioteca orăşenească, cu scopul de a le citi acasă, deoarece dicţionarele şi enciclopediile nu se puteau împrumuta. Avid să cumuleze cît mai multe cunoştinţe din cît mai varii domenii, lui Dimitrie i se stricase şi vederea, de aceea, acum, purta ochelari. Cu toate astea, cu cît citea mai mult, cu atît îşi dădea seama că e mai prost. De aceea, … mai mult pe varanus
