Oraşul meu Bacău - Ştiri
noutăţi despre Bacău

Motto preluat de la Radio Erevan:

Ploşniţele pot face revoluţie?
Da. Pentru că în venele lor curge sînge de muncitor, de ţăran, de doctor, de inginer, de asistentă.

Am vorbit azi cu maestrul Dan Iordăchescu. Îl ştiţi. E românul ăla cu voce divină care a împlinit 80 de ani şi care, împreună cu Spiess şi Herlea, a adus României milioane de dolari, dar i-a adus mai ales faimă . Şi i-a purtat spiritul prin lume, unde nu-l ştia nici dracu. A cîntat în peste 60 de ţări. Şi-acuma, i-au tăiat pensia de merit. Maestrul e foarte supărat, pe bune. Că se uita la televizor şi vedea ce înţeleg românii prin protest.

Va să zică la AC/DC şi la Guns and Roses s-au putut aduna zeci de mii, şi aici, pentru viaţa lor, pentru viitorul lor, pentru bucuria de a trăi pe pământul românesc, nu s-au putu aduna măcar tot atîţia, din toată ţara? Vedeţi, ne merităm soarta. Dumnezeu e mâhnit, am impresia că şi-a întors faţa de la noi.
Soarta noastră se va schimba când vor veni sute de mii de oameni în Piaţa Victoriei. Schimbarea nu se face uşor, că ciolanu-i gustos. Şi-atunci, trebuie să vină mulţimea, cu parul. Se schimbă lucrurile când oamenii sunt uniţi şi în număr mare. Pe mine m-au impresionat bieţii pensionari care nu-şi mai pot trăi cei câţiva ani de satisfacţie după o viaţă întreagă de muncă. Nu se poate aşa ceva. Vedeţi, neamţul sau maghiarul când e minţit se ridică în două picioare şi dă cu pumnul în masă.

Aici, la noi, nimeni nu face aşa. Fac pensionarii? Fac astea cîteva mii de oameni cu peruci portocalii? Hai să fim serioşi. Nici eu nu i-am prea băgat în seamă. Ce să mai zic de Boc care-a plecat din ţară. Preşedintele? S-a uitat cu dispreţ la ei cel de sus, din Cotroceni.

Accesati : www.varanus-varanus.blogspot.com

M-au dezamăgit mult oamenii la care-am ţinut şi iubitele pe care le-am iubit. După ce am aderat la partidul comunist, (al cărui statut merită citit şi acum, că-i ca Biblia de corect), am fost la o singură şedinţă. Unde s-a nimerit că se întîmpla o nedreptate. Şi am fost singurul care a votat împotrivă ca un om să fie pedepsit pentru motivul că era mai deştept, mai competent decît şeful nostru. La şedinţe nu m-am mai dus. Deşi eram membru cu carnet, dar nu mai figuram pe convocator. Ca să nu le stric comuniştilor lăbăreala.
Apoi, în 89, m-am repezit la revoluţie. Ca să fiu dezamăgit încă o dată.
Ar trebui să-mi cer iertare, la fiul meu şi la toţi, pentru ce-a ieşit. Eu pe mine, mai greu să mă iert.
Am vrut, ca mulţi alţii, să schimb lumea. Să fac din ţara asta cel mai minunat loc de pe pămînt, animat de roată, deal, inimă. N-am putut. Nici ăia de i-am tot votat, n-au fost în stare.
Iubitele pe care le-am iubit sunt acum sunt nişte grase măritate cu alţii. Au copii care sunt emo, sau manelişti, ori cocălari sau piţi, după gen. Cu o singură excepţie. Nu spui care.
Nu-mi pare rău că m-au dezamăgit. Nu poţi să ai totul în viaţă.
Admit că, dacă eu am dat chix de multe ori, crezînd în oameni, am dezamăgit pe mulţi alţii.
Şi zic pardon.
Dar ca un şef de Românie pe care l-am votat, să gireze hăhăind distrugerea propriului său popor, aici nu mai am nici o scuză. Vinovat pe vecie.
Dulce ca mierea e glonţul patriei.
Ochiţi şi trageţi.

Accesati : www.varanus-varanus.blogspot.com

CU NODU-N GÎT
Am primit pe mail remember-ul de mai jos. Nu-i de weekend, că e al naibii de trist. Mai ales după remanierea de ieri.

Romanii
Au fãcut pod peste Dunãre în 105 şi au ocupat Dacia în 106. Au pornit spre nord fãcând drum imperial, drum de piatrã. Între 6 şi 10 metri lãţime, patru straturi adâncime, 90 cm, straturi de bolovani legaţi cu mortar, piatrã spartã mãrunt, pietriş sau nisip cu grãunte mare, apoi pavimentul, lespezi şlefuite. Pe margini, borduri solide, din loc în loc, brâuri care sã ţinã drumul strâns, rigole ca sã se scurgã apa. Inginerii prospectau terenul în faţã. Ştiau morfogeodezie şi respectau principiile. La numai douã zile de mers, în spatele lor venea drumul. În 108 au ajuns la Napoca, apoi la Porolissum, Zalãu. 450 km. În doi ani. Apoi au fãcut drumurile secundare, drumuri pentru transport marfã sau vicinale. Dar şi drumuri private. În total, în Dacia au fãcut peste 4.300 de kilometri de drumuri şi 25 de poduri în primii ani de ocupaţie…. Ei au stat aici 160 de ani. Nouã ne-au mai trebuit 1.600 de ani sã facem încã pe atât.
Nemţii
6.800 de kilometri s-au fãcut în timpul lui Carol I, în mai puţin de 15 ani. În Transilvania, toate mãsurãtorile topo şi hãrţile s-au fãcut în timpul ocupaţiei habsburgice. Topograful Dorin Ursuţ le-a studiat şi a predat topografia la universitate spunând tot timpul: de fiecare datã, la fiecare verificare, cotele din hãrţile tocmite de austrieci au ieşit la fix!
Românii
Trei ani au lucrat la 5,6 km de drum care ocoleşte Gherla. În 14 august, Emil Boc, Radu Berceanu, directori locali şi primarul Gherlei tãiau panglica acestei centuri ocolitoare. La cinci zile dupã, drumul s-a prãbuşit. A alunecat terenul. Şi acum se lucreazã la el, iar firma care l-a fãcut se obligã sã plãteascã refacerea lui. Primarul, premierul, ministrul se obligã şi ei sã-i mai taie o datã panglica, pe 1 Decembrie. Pânã atunci avem timp sã vã spunem şi povestea incredibilã a acestui rateu tipic românesc. Şi încã ceva. Cam cât suntem de diletanţi în comparaţie cu romanii care ne-au fãcut drumurile când au cucerit Dacia. Le-au fãcut atunci şi au rezistat 2.000 de ani. Pânã când au venit buldozerele lui Berceanu.

Accesati :www.varanus-varanus.blogspot.com

Alo, fraţilor, cad stele şi voi dormiţi!!!
În noaptea asta, dacă n-aveţi somn şi e senin, între orele 2 şi 5, luaţi-vă iubita şi ieşiţi la o plimbare. În grădină, în parc, pe cîmp, undeva unde nu bat neoanele. Meteorii din Perseide au activitate, adică violează pînă la dispariţie atmosfera terestră. Cam unul pe minut, afirmă Societatea Română de Meteori, de care mai aş paria că n-aţi auzit. Stelele cad cu 59 de Km pe secundă, dar pot fi pozate, căci urma lor persistă de la o secundă, pînă la două minute. În contact cu atmosfera, iau foc şi ard, mai repede ca iubirea … mai mult pe varanus

Am dat cu ochii la Săuceşti, cu ocazia vizitei de lucru a preşedintelui pe şantierele patriei, de primarele de Piatra Neamţ, renumitul Pinalti.
Băse a remarcat că nu-i bronzat, a făcut glumiţa cu parlamentarii care se bronzează de ăia 25 la sută tăiaţi din salar şi s-a hăhăit niţel, stîrnind zîmbetele sepepiştilor.
Io mi-am amintit din Caragiale:
CRĂCĂNEL

(plângând)

Am plâns, cum plâng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor; am plâns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plâns şi iar am iertat-o; nu de multe ori, dar cam des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu? Vorba d-tale: femeie! Ochi alunecoşi…

PAMPON

Inimă zburdalnică! … mai mult pe varanus

Ce reacţie ai cînd afli că:

- Pământul ar putea resimţi zilele acestea efectele unei explozii solare de proporţii.
- Caracatiţa Paul care ghiceşte futurul s-a apucat de spoturi publicitare.
- Drew Barrymore a făcut sex prin telefon şi i-a plăcut.
- Deştepţii de bulgari au descoperit osemintele lui Sfîntul Ion.
- Băsescu îl manipulează (şi) pe Năstase cu flacăra violet.
- Germania este invadată de mistreţi radioactivi.
- Lui Lucian îi place să ciupească şi să tragă fetele de sutien. E o fire jucăuşă.
- Un vasluian şi-a scos dinţii cu flexul.
- Peste un milion de bucureşteni ar putea rămâne în orice moment fără curent electric.
- Preşedintele României s-a rănit cu un beţigaş în ureche în timp ce vorbea la telefon … mai mult pe varanus

Laurentiu Botin

Trebuie sa-mi fac mea culpa, sa-mi pun cenusa in cap si sa recunosc ca Romeo Stavarache avea dreptate. L-am luat in râs atunci când domnia sa afirma ca Bacaul este pe locul 5 in tara. Credeam ca afirmatiile edilului izvorasc oniric din nevoia de a epata alegatorul, asa cum numai bacauanul stie sa se lase impresionat arareori, dar bine. Acum am aflat ca Bacaul este pe locul 5, mai bine zis in top 5 national in ceea ce priveste rata somajului, numarul de firme aflate in suspendare, dizolvare sau inactivitate. Sunt concomitent mândru, dar si ingrijorat atunci când citesc in diferite pagini de ziar ca orasul in care traiesc beneficiaza de o viziune, ca au venit in ultimii ani investitii si investitori, ca s-au deschis super-hyper-mega-marketuri, ca urbea a fost redata orasenilor si ca, eventual, raiul de pe pamânt se afla pe margine de Bistrita. Cred sincer ca, aflati deja in top 5, putem urca pe podiumul imaginar, viziunea edilului fiind aducatoare de plus valoare. … (mai mult…)

S-a re-lansat o carte după care-ţi lasă gura apă: Dictatura Gastronomică. E o ediţie îngrijită şi prefaţată de ziarista Simona Lazăr şi cuprinde 1501 de feluri de mîncare povestite de Constantin Bacalbaşa în 1935. Lucrurile s-au mai schimbat de-atunci, dar povestea, nu. “E o carte despre cea mai perfidă dintre dictaturi şi, totuşi, singura care - bine dozată - ne poate induce stări de rafinată plăcere…” - afirmă Simona … mai mult pe varanus

S-a tot vorbit.
Inteligenţi de pe tot mapamondul şi-au dat cu părerea.
Iaca m-am trezit şi eu.
Ce m-a apucat? Să explic. Josef Kappl, basistul legendarei Phoenix, mi-a trimis, de-acolo, de unde e, din Germania, povestea vieţii lui de artist pentru un portret în InfoCREDIDAM. Am citit viaţa lui şi, în cele cîteva minute, mi-am retrăit viaţa mea. Excesivă, candidă, dură, romantică, sensibilă, violentă, CANTOFABULA mea.
Mulţumesc, Joshka!

Începuturi:
După ce luasem examenul de admitere la liceu, părinţii vroiau să-mi răsplătească reuşita cu un acordeon nou mai mare şi mai bun decât cel vechi. Însă exact în acelaşi timp auzisem la Radio Europa Liberă, pe care o ascultam cu toţii, (pe şest bine-nţeles), ceva care m-a fascinat în aşa hal încât am renunţat la acordeon preferînd o chitară. Este vorba de formaţia The Beatles cu piesa “I wanna hold your hand”. Această piesă constituie prima mare cotitură din cariera mea muzicală. Din acel moment mi-a fost clar ce am de făcut. Chitara Turist, cu amplificator de un Watt care se putea agăţa pe umăr, am transformat-o imediat în chitară bas, cu posibilităţile modeste de-atunci, bine-nţeles.

Începuturi la PHOENIX
În 1969, după plecarea lui Mony Bordeianu în SUA, s-au făcut câteva încercări de a ţine trupa Phoenix în viaţă, care s-au dovedit zadarnice. În toamna anului 1970 Phoenixul … mai mult pe varanus

A crescut o generaţie nouă şi nici nu mi-am dat seama.
I-am văzut îmbrăcaţi aiurea, le-am zis manelişti, cocălari, pitzipoance, drogaţi, emoişti, şi i-am lăsat în plata lor. Vai de capul lor, mi-am zis, vai de ţărişoara asta cînd o ajunge pe mîna lor. Mulţi mi-au dat dreptate.
Am uitat că, la vremea mea, am purtat plete, perciuni, evazaţi, fetele minijup, tocuri, unghii lungi şi roşii. Cîntam la chitări prin parcuri şi ne zdruncinam în rockuri şi spuneam poezii. Vai de capul lor, vai de tărişoara asta cînd o ajunge pe mîna lor, spuneau cei care aveau acum treizeci de ani vîrsta pe care-o avem noi acum.
S-a schimbat ceva? În reacţii, nimic. În esenţă, enorm.
Lumea a luat-o razna într-un sens pe care generaţia mea îl condamnă. Lumea a înebunit. Ce-o să ne facem peste zece ani, cînd ameţiţii ăştia care trăiesc numai pentru distracţie, vor pune mîna pe putere? … mai mult pe varanus