Oraşul meu Bacău - Ştiri
noutăţi despre Bacău

Tupeul prostituatelor de pe soseaua de centura a Bacaului nu cunoaste limite. Dupa ce a mai fost prinsa de mai multe ori de jandarmi, Cristina M., de 22 de ani, a decis sa se razbune si facut sex cu un client chiar linga gardul Inspectoratului Judetean de Jandarmi Bacau. Din nefericire pentru ea, tinara a fost prinsa de politisti inainte de a-si finaliza actul, pentru care primise in avans 40 de lei. In replica, nici jandarmii nu s-au lasat mai prejos si au prins-o pe Ancuta B., de 17 ani, dar intr-o alta locatie, tot prin preajma, unde facea sex cu un client contra sumei de 50 de lei. Ambele sint cercetate penal pentru prostitutie … detalii

Directia generala de industrie si intreprinderi - Sectorul Cosmetice din cadrul Comisiei Europene a organizat o serie de intalniri intre autoritatile competente in domeniul supravegherii pietei produselor cosmetice din statele membre UE (PEMSAC ),in urma carora s-a stabilit ca,in toate statele Uniunii Europene , sa se deruleze o campanie de sensibilizare si informare a populatiei cu privire la riscurile ce pot sa apara prin utilizarea tatuajelor negre cu henna … detalii

Lamaile, portocalele si propolisul cresc imunitatea organismului in fata virusilor. In prevenirea virozelor, cura de lamai poate face minuni.
Citricele sunt bogate in vitamina C si potasiu, elemente care cresc rezistenta organismului nostru in fata microbilor. Mararul, morcovul si propolisul sunt, la randul lor, excelente antivirale… detalii

Sunt aici mereu, reci, inexpresive, cuiburi de păsări în cuiburi de cultură…

Odată ridicate – cu talente care, cine ştie, vor fi cândva la rândul lor imortalizate – ele veghează în tăcere generaţii întregi de visători pe aleea parcului.

Sunt clipe încremenite de istorie, cultură şi civilizaţie. Şi totuşi, atât de lipsite de importanţă…

Probabil că, dacă peste noapte cineva s-ar gândi că aleea trebuie lărgită, abia atunci, trecând prin locul rămas gol, vom simţi că ceva (ne) lipseşte… Şi nu vom şti cu certitudine ce.

De zeci de ani, ne numără paşii, ne îndrumă plimbările, ne ascultă „iubirile”. Ne suportă furia, ignoranţa şi bătaia de joc…
Nu au însă puterea să strige! Nu mai mult decât au făcut-o în vremea când…nu erau doar nişte statui. Întruchipând un Maiorescu, un Creangă, un Kogălniceanu sau poate-un Eminescu…

Nu ţi se întâmplă niciodată ca, mergând spre serviciu, dis-de-dimineaţă, de obicei îngândurat, apatic, plictisit de aceeaşi activitate dar nu şi de acelasi drum, dârdâind puţin de frig, fascinat în acelaşi timp de fiecare frunză pe care ieri nu ai văzut-o, să-ţi tune brusc ideea că, în sfârşit! te-ai descoperit? Să te inunde pur şi simplu un val de fericire, să ţi se taie răsuflarea, să-ţi vină să strigi cât poţi tu de tare şi să chiui : “SUNT O ALGĂ!!!“???

Să te simti apoi privit exact aşa cum te-ai descoperit? Şi să te simţi apoi, puţin jenat de năstruşnica ta descoperire?…

***

Ei bine, profitând de această unică ocazie de a se fi descoperit în sfârşit! şi amuzată teribil de ideea de a fi cu adevarat o algă, Naiva s-a gândit că dacă ea chiar este aşa, atunci trebuie să se comporte ca atare, mai precis, aidoma unei alge.
Şi şi-a impus ca, în fiecare dimineaţă, când încă nu prea circulă lumea sau e puţin prea somnoroasă pentru a observa ceva, să înceapă să-şi însuşească puţin câte puţin din comportamentul unei alge…

***

Deşi o algă, Naiva s-a aflat însă - într-o zi cu ploaie - în postura de a nu şti cum să se comporte. Mai exact, în ziua imediat următoare uluitoarei descoperiri când, în drumul ei obişnuit, o sălbatică, nepotolită Ploaie s-a găsit să-i deruteze firea. Bunăoară, îşi zise ea, sunt eu o algă, dar nu cumva…

Şi, deşi nu foarte hotărâtă, a abandonat umbrela în mana primului trecător ieşit în cale..

***

O alta nebănuită îndoială apăru în cugetul Naivei, într-o frumoasă zi (tot cu ploaie, tot fără umbrelă), când sigurantza ei fu întreruptă de o impertinentă (gândi ea îmbufnată!) (non)apreciere venită din partea unui cineva: “Tu, Naivo, ştii cum esti? Ca un vulcan mocnind, abia aşteptând secunda în care să erupă!”

“Hmmm… cugetă Naiva ca apoi să răspundă obraznic: cum crezi tu că ar putea o algă să supravieţuiască in inima unui vulcan?…

***

Despre sfidare: algele, ca şi oamenii, sunt fel de fel, unele verzi, altele albastre sau maro, unele mai retrase, altele mai sociabile, îndrăgostite de corali sau nu, unele mai darnice, altele mai egoiste, dar, dintr-o privire numai, îţi dai seama că sunt – totuşi - alge!

Mai sunt însă şi alge, ca şi unii oameni, cărora din cauza a nu ştiu ce, le place să fie altfel… Bunăoară, aşa sunt algele care, sfidând orice regula a bunei cuviinţe, se trezesc că vor să crească şi să locuiască copaci!…

Ai să râzi şi nu ai să mă crezi în ruptul capului şi totuşi, daca vei merge dimineatza pe acelasi drum cu Naiva, vei intâlni cu siguranţă un copac cel puţin neobişnuit, în care, în loc de frunze, au crescut câteva alge…

***

” Spui numai prostii! au apostrofat-o unii… Unde ai văzut tu, Naivo, alge să crească-n copac?”

A început să plangă… “Tu ştii că eu zic adevărul, le-a zis, cu siguranţă există cel puţin un copac cu alge… Dacă n-aş crede asta şi dacă nu aş fi văzut cu ochii mei, cum aş putea fi eu aici, o algă pe pământ, cu ochi, nas, gură, mâini şi picioare?…”

Şi pe bună dreptate le-a zis!

***

De dimineaţă, în rouă, a mângaiat o floare de mac roşu.
Era convinsă că o algă ar fi făcut exact la fel…

***

” Şi mai ştii ceva? Unii copaci tind să fie apă; priveşte Salcia de-acolo, priveşte omida cum tinde să devină zbor de flutur’!!

O algă poate creşte în copac! Precum eu sunt aici, o algă pe Pâmânt!
Şi trec atâtea valuri şi furtuni peste o algă şi trec atâtea stari de a fi peste mine…”

Hmm… Nebuna, sălbatica Algă Naivă…

***

Mai nou, e convinsă că din transpiratia algelor s-a născut marea…

***

O algă trebuie că are o personalitate foarte puternică. Alegele văd, respiră, cântă, suspină. Algele aud, transpiră, tremură. Algele dorm, visează, iubesc şi urăsc. Algele aleargă. Şoptesc, urlă, freamată şi plang. Algele gândesc…

***

Atunci când valurile marii sunt prea mari trebuie că e din cauza algelor furioase…

***

Nu, furia algelor nu are nimic a face cu înălţimea sau intensitatea valurilor mării. Acestea depind doar de condiţiile meteo. Algele nu au personalitate, pentru că ele nu pot vorbi, nu pot auzi, nu pot striga, nu pot cânta, nu pot plânge şi mai ales, nu gândesc. Algele nu pot creşte in copaci, ele sunt doar nişte plante marine. Şi-atât.

Algele nu pot fi metaforă.

***
Ieri a încercat să-şi demostreze din nou, că algele se găsesc, totuşi, în copaci…

***

Azi a tras chiul de la serviciu. Asta numai pentru că, în ciuda aparenţelor, ea crede în metaforă şi mai crede şi că algele se furişează uneori de mare…

A fost odata un Palat. Si in Palat locuia o Doamna… Din dragoste de vers si rima, Doamna a nascut un Cenaclu. In Cenaclu s-a format un pumn de Crisalide, iar din Crisalide s-au nascut fluturi cu aripi de profesori, jurnalisti, actori sau sociologi si tot asa…
Inainte insa de-a prinde aripi pentru zbor, Crisalidele au invatat sa vada lumea-n poezie. Doamna a avut mereu grija de asta.

La Cenaclu la Doamna gaseai raspunsuri la orice intrebare. La Cenaclu la Doamna aveai voie sa razi, sa plangi, sa te revolti. Dar mai ales, aveai voie sa te scrii pe tine insuti, descoperindu-l pe Nichita, pe Sorescu sau pe Grigore Vieru. Jucandu-te cu Arpagic, motanul unei Ana Blandiana, razand in hohote de un Pinocchio-ndragostit sau alergand printre propriile-ti Trecande anotimpuri...

Crisalidele sunt fluturi mari acum. Cu nume scrise pe cate o diploma, pe marginea unui articol de ziar sau sub un titlu de poezie publicata candva intr-o revista de cultura…

Doamna a iesit la pensie… Tanara, frumoasa, asa cum o stiu inca de cand aveam vreo 10-11 ani…

Zilele trecute mi s-a-ntamplat sa trec pe la Cenaclu. Stiam ca Doamna nu mai e acolo… Dar nu stiam ca nici Cenaclul nu mai este!

Mi-am ridicat aripile grele in bataia timpului si-am inceput sa plang, sa rad, sa ma revolt, dar mai ales sa ma (re)scriu pe mine insami. Fluture zburat din Crisalidele de-acum aproape 20 de ani ale unei Doamne atat de indragostita de vers si rima.

Draga mea Doamna la per tu, va multumesc!